duminică, 5 decembrie 2010
spuneai odata...
"Cineva va fi întotdeauna aici sa te iubeasca, cineva va pretui întotdeauna caldura zâmbetului tau si fericirea inimii tale... Cineva va incerca întotdeauna sa gaseasca cuvinte sa-ti multumeasca pentru ca ai umplut viata cu vise devenite realitate si amintiri frumoase... nu doar pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt eu când sunt cu tine... pentru ca ma ajuti sa fac din viata mea nu o taverna ci un templu, din faptele mele de zi cu zi... nu un repros, ci un cântec...Cineva te va iubi întotdeauna, ... iata ce vreau sa-ti spun: nu ma tem nici de zâmbetul tau, deci nu ma tem de nimic; sunt ceea ce-i dincolo de fereastra odaii tale...departarea... Amintirea ta nu are unde sa ma afle, glasul tau nu poate sa ma strige caci nu stie unde sunt între cele patru zari... Stii sa asculti? Auzi vântul la fereastra? Auzi pasarile care vin si pleaca ducând si aducând primavara? Stii ce-i nostalgia? Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic... sunt pe-acolo si într-acolo... fara fiinta o apropiere si o îndepartare în preajma ta...Un somn dulce si plin de vise frumoase sa-ti scalde inima . ITI MULTUMESC PENTRU................!!!!!!!!!!!! "
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Lasă-mă un ceas să-mi sprijin sufletul pe tine
RăspundețiȘtergereŞi ascultă-mi bătăile ce se revoltă-n mine!
te-am cautat in razele soarelui, la apus
RăspundețiȘtergerete caut dincolo de farame de luna oprita in geam
In lumina blanda a stelelor
In zambetul, pe care inca-l mai aveam
Esti atat de departe si-atat de aproape
cu fiecare clipa care trece
si uneori imi doresc, sa stea clipa
in loc, o vesnicie.
Mi-e frica de vorbe, si totusi le rostesc
aceste ganduri calde sa le scriu
In sufletu-ti as vrea sa ma regasesc
pierduta-n timp, obosita de dor.