"Se strâng frunze-n şezătoare,
În curtea bătrânulului copac,
Se aşează foarte ascultătoare,
Nu mai vorbesc, acuma tac!
Mai cântă greierii prin frunze,
Nu mai vezi vreo rândunică,
Crengile sunt mai confuze,
Se dezbracă de a verii tunică.
Tot mai pustiu e câmpul,
Luându-i plapuma recoltei,
Pe aici stăpân e vântul,
Dezlănţuind inima revoltei.
Frunzele din plopul alb,
Se îngălbenesc, e toamnă,
S-au plictisit acolo sus, şi cad,
Le trece vremea, doamnă!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu