"Dar noptile acestea, frumoaso, cum de sunt,
Atât de diafane, din cer pâna-n pamânt?
Padurile par alge înalte-n clatinari...
Noi ne plimbam alaturi pe fundul unei mari.
Lucirile acestea de sus, vor fi fiind
Sau astre, sau meduze prin adâncimi plutind...
De-aseara se zareste, cu cârma spre Apus,
O luntre aurie, deasupra noastra, sus...
Asa ne urmareste de-aseara, pe-amândoi:
Sta drep deasupra noastra când ne oprim si noi!
O, poate ca din luntrea ce ne tinteste-asa
Într-un târziu, o scara de raze s-o lasa,
Si daca tu vroi-vei, ne vom sui. Apoi,
Cu luntrea aurie vom asfinti si noi. "
"Am să-ţi recit nemurirea
RăspundețiȘtergereprin fiecare vers
pe care ţi-l voi scrie.
Doar iubindu-mă vei înţelege
toate gândurile inimii mele
şi vei şti că eu sunt veşnicia
prin care vei rămâne
în amintirea celor care
vor învăţa iubirea
pe pământul pe care noi
am atins nemărginirea."