"Când razele de lună mă prind în joc spiral
Invoc tăria nopţii să-nvingă depărtarea.
Te strig cu visul iarăşi prin spaţiul sideral
Ca să m-auzi şi-aproape să-ţi fie îmbrăţişarea
Ascund durerea surdă în braţele întinse
Şi văd printre luceferi privirea cum mă soarbe.
Sub sânul cald îmi simt bătăile aprinse
De flacăra iubirii zvâcnind în doruri oarbe.
Se despletete marea pe corpul tău întins.
O simt cum odihneşte în palma goală încă.
Tăcerea se înfioară când glasul ne e stins
De valul care ţipă lovindu-se de stâncă.
Nu eşti aici dar visul te creşte fără teamă.
Trăieşte în fantasma ivită în budoar,
Te ţese amintirea şi tot mereu te cheamă
Taină să mă-nvie cu tine-n gânduri doar.
În nopţi pline de vrajă cu stelele aprinse
Stau tâmplele în palme şi ochii rătăcesc
Printre himere care.. sunt doruri necuprinse
De multele cuvinte ce-n somn se răsucesc…"
...inima ta stie ce-ti soptesc !!!
"Cand sufletu-mi noaptea veghea in extaze,
RăspundețiȘtergereVedeam ca in vis pe-al meu inger de paza,
Incins cu o haina de umbre si raze,
C-asupra-mi c-un zambet aripele-a-ntins;
Dar cum te vazui intr-o palida haina,
Copila cuprinsa de dor si de taina,
Fugi acel inger de ochiu-ti invins.
Esti demon, copila, ca numai c-o zare
Din genele-ti lunge, din ochiul tau mare
Facusi pe-al meu inger cu spaima sa zboare,
El, veghea mea sfanta, amicul fidel?
Ori poate!... O-nchide lungi genele tale,
Sa pot recunoaste trasurile-ti pale,
Caci tu - tu esti el. "
TYBY
"Apusul roteşte în zare curcubeul aprins.
RăspundețiȘtergereMelancolia pictează în inimi alee.
Zboară norii ca puful, orizontul e-ncins.
Iubirea îşi scrie vrăjita ei odisee.
Gura profană rosteşte o rece sintagmă.
Romantic, însingurat, închis în portaluri -
Sufletul meu… fierbe în roşii râuri de magmă.
La ţărmul inimii ajung fuioare de valuri.
E clipa de taină: ard şi mă sting, mor şi înviu,
Feerie de - argint , opal şi sidef, e-n zările calme.
Sunt numai suflet; fir în clepsidră aş vrea să fiu :
Un înger bun mi-a cuprins inima-n palme."
Cand amintirile-ntrecut
RăspundețiȘtergereIncearca sa ma cheme,
Pe drumul lung si cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.
Deasupra casei tale ies
Si azi aceleasi stele,
Ce-au luminat atat de des
Induiosarii mele
Si peste arbori rasfirati
Rasare blanda luna
Ce ne gasea imbratisati
Soptindu-ne-mpreuna.
A noastre inimi isi jurau
Credinta pe toti vecii,
Cand pe carari se scuturau
De floare liliecii.
"Putut-au oare-atata dor
In noapte sa se stinga,
Cand valurile de izvor
N-au incetat sa planga,
Cand luna trece prin stejari
Urmand mereu in cale-si,
Cand ochii tai, tot inca mari,
Se uita dulci si galesi? "
TYBY
"Esti o naluca, o dulce plasmuire,
RăspundețiȘtergereNu stiu de esti aievea sau doar inchipuire.
Te cuprind in bratele privirii,
Te vand sclava la poarta nemuririi,
Sa te gasesc oricum,oricand,
In 'naltele ceruri sau pe pamant...
Oriunde m-as duce sa te gasesc,
Orice as face, sa te privesc,
Orice as atinge, sa fie mangaiere,
Pe-obrazul tau, pe gura ta de miere,
Orice cuvant aruncat in nestire
Sa-nsemne iubire...
De-aceea te vand sclava nemuririi,
Sa te gasesc acolo in infinitul firii,
Sa stiu ca orice-ai face , sa dispari nu se poate,
Nici ieri, nici azi, nici peste o eternitate..."
LAURENTIU COZMA