duminică, 12 decembrie 2010
DA-MI ...
"Da-mi tot amarul visurilor tale
Si-ntreg noianul orelor pustii,
Da-mi tot buchetul florilor ce-s rare,
Floarea de colt din muntii vinetii.
Da-mi tot ce esti si tot ce ai in tine,
Desi totul mi-ai dat, cu mult mai vreau,
Sa-mi dai dulceata razelor senine
Din tot nectarul lor si-al tau sa beau.
Da-mi raza ta sa-mi lumineze raza,
Si-ntunericu-mi in al tau el se vrea,
Iar ochii tai ce-s in amurg cu seara
Pe cerul meu sunt ca o dubla stea.
Da-mi gatul tau sa il acopar cu-n sarut,
Pe buzele-ti sa-mi aflu alinare,
Din ploaia ta in ploaia mea marunt
Aud un pas ce vine dinspre soare.
Da-mi marea ta s-acopere pe-a mea
Si-n mana ta sa fiu o crizantema,
Eu vreau ca infinitu-ti sa ma vrea
Dintr-un sir lung, eu, cea dintai dilema.
Din visul tau da-mi ca sa pot visa,
Da-i toata noaptea ta noptilor mele,
Si cearta-ma cu mangaierea ta
Ca suferinta si durerea sa le spele.
Da-mi glasul tau in nerostirea mea,
Si cantul da-mi-l, sa imi fie-aproape,
Din focul tau, da-mi simplu - flacara
Ce nu se stinge-n ale mele ape.
Da-mi genele-ti cu totul sa le sorb
Si-n mine sa le duc cat mai departe,
Si da-mi dorinta, ca vederea unui orb,
Alunga stresul linistei desarte.
Da-mi sufletul in sufletu-mi ce-ti cere,
Din perna ta in perna mea cu iasomie,
Si-n mult prea mult ravnita-ti adiere
Da-ma pe mine toata, trup si suflet – tie."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
"Lasa-ti lumea ta uitata,
RăspundețiȘtergereMi te da cu totul mie,
De ti-ai da viata toata,
Nime-n lume nu ne stie.
Vin' cu mine, rataceste
Pe carari cu cotituri,
Unde noaptea se trezeste
Glasul vechilor paduri.
Printre crengi scanteie stele,
Farmec dand cararii stramte,
Si afara doar de ele
Nime-n lume nu ne simte.
Parul tau ti se desprinde
Si frumos ti se mai sede,
Nu zi ba de te-oi cuprinde,
Nime-n lume nu ne vede.
Tanguiosul bucium suna,
L-ascultam cu-atata drag,
Pe cand iese dulcea luna
Dintr-o rariste de fag.
Ii raspunde codrul verde
Fermecat si dureros,
Iara sufletu-mi se pierde
Dupa chipul tau frumos
Te desfaci c-o dulce sila,
Mai nu vrei si mai te lasi,
Ochii tai sunt plini de mila,
Chip de inger dragalas.
Iata lacul. Luna plina,
Poleindu-l, il strabate;
El, aprins de-a ei lumina,
Simte-a lui singuratate.
Tremurand cu unde-n spume,
Intre trestie le farma
Si visand o-ntreaga lume
Tot nu poate sa adoarma.
De-al tau chip el se patrunde,
Ca oglinda il alege -
Ce privesti zambind in unde?
Esti frumoasa, se-ntelege.
E-un miros de tei in cranguri,
Dulce-i umbra de rachiti
Si suntem atat de singuri
Si atat de fericiti!
Numai luna printre ceata
Varsa apelor vapaie,
Si te afla stransa-n brate,
Dulce dragoste balaie. "
"Ma vei iubi o data pana-n sange
RăspundețiȘtergereintelegand, ciudat de nefiresc,
ca flautul din piatra moarta plange
si limbile frunzarelor vorbesc.
Mijlocul tau cu duh imparatesc
ajunge-va ca painea cand se frange
si se imparte-n doua spre natange
si retezate brate cari cersesc.
Din straluciri ca de catapetasma
Vai ! palida-ai s-ajungi ca o fantasma
cu fruntea dintr-un alb – mai josnic lut.
Si-atunci vei auzi cum o sa cada
din fruntea-ti muta, zornaind pe strada,
ca banii vechi, fiece fost sarut. "
TYBY