duminică, 12 decembrie 2010

DA-MI ...


"Da-mi tot amarul visurilor tale
Si-ntreg noianul orelor pustii,
Da-mi tot buchetul florilor ce-s rare,
Floarea de colt din muntii vinetii.

Da-mi tot ce esti si tot ce ai in tine,
Desi totul mi-ai dat, cu mult mai vreau,
Sa-mi dai dulceata razelor senine
Din tot nectarul lor si-al tau sa beau.

Da-mi raza ta sa-mi lumineze raza,
Si-ntunericu-mi in al tau el se vrea,
Iar ochii tai ce-s in amurg cu seara
Pe cerul meu sunt ca o dubla stea.

Da-mi gatul tau sa il acopar cu-n sarut,
Pe buzele-ti sa-mi aflu alinare,
Din ploaia ta in ploaia mea marunt
Aud un pas ce vine dinspre soare.

Da-mi marea ta s-acopere pe-a mea
Si-n mana ta sa fiu o crizantema,
Eu vreau ca infinitu-ti sa ma vrea
Dintr-un sir lung, eu, cea dintai dilema.

Din visul tau da-mi ca sa pot visa,
Da-i toata noaptea ta noptilor mele,
Si cearta-ma cu mangaierea ta
Ca suferinta si durerea sa le spele.

Da-mi glasul tau in nerostirea mea,
Si cantul da-mi-l, sa imi fie-aproape,
Din focul tau, da-mi simplu - flacara
Ce nu se stinge-n ale mele ape.

Da-mi genele-ti cu totul sa le sorb
Si-n mine sa le duc cat mai departe,
Si da-mi dorinta, ca vederea unui orb,
Alunga stresul linistei desarte.

Da-mi sufletul in sufletu-mi ce-ti cere,
Din perna ta in perna mea cu iasomie,
Si-n mult prea mult ravnita-ti adiere
Da-ma pe mine toata, trup si suflet – tie."

2 comentarii:

  1. "Lasa-ti lumea ta uitata,
    Mi te da cu totul mie,
    De ti-ai da viata toata,
    Nime-n lume nu ne stie.

    Vin' cu mine, rataceste
    Pe carari cu cotituri,
    Unde noaptea se trezeste
    Glasul vechilor paduri.

    Printre crengi scanteie stele,
    Farmec dand cararii stramte,
    Si afara doar de ele
    Nime-n lume nu ne simte.

    Parul tau ti se desprinde
    Si frumos ti se mai sede,
    Nu zi ba de te-oi cuprinde,
    Nime-n lume nu ne vede.

    Tanguiosul bucium suna,
    L-ascultam cu-atata drag,
    Pe cand iese dulcea luna
    Dintr-o rariste de fag.

    Ii raspunde codrul verde
    Fermecat si dureros,
    Iara sufletu-mi se pierde
    Dupa chipul tau frumos

    Te desfaci c-o dulce sila,
    Mai nu vrei si mai te lasi,
    Ochii tai sunt plini de mila,
    Chip de inger dragalas.

    Iata lacul. Luna plina,
    Poleindu-l, il strabate;
    El, aprins de-a ei lumina,
    Simte-a lui singuratate.

    Tremurand cu unde-n spume,
    Intre trestie le farma
    Si visand o-ntreaga lume
    Tot nu poate sa adoarma.

    De-al tau chip el se patrunde,
    Ca oglinda il alege -
    Ce privesti zambind in unde?
    Esti frumoasa, se-ntelege.

    E-un miros de tei in cranguri,
    Dulce-i umbra de rachiti
    Si suntem atat de singuri
    Si atat de fericiti!

    Numai luna printre ceata
    Varsa apelor vapaie,
    Si te afla stransa-n brate,
    Dulce dragoste balaie. "

    RăspundețiȘtergere
  2. "Ma vei iubi o data pana-n sange
    intelegand, ciudat de nefiresc,
    ca flautul din piatra moarta plange
    si limbile frunzarelor vorbesc.

    Mijlocul tau cu duh imparatesc
    ajunge-va ca painea cand se frange
    si se imparte-n doua spre natange
    si retezate brate cari cersesc.

    Din straluciri ca de catapetasma
    Vai ! palida-ai s-ajungi ca o fantasma
    cu fruntea dintr-un alb – mai josnic lut.

    Si-atunci vei auzi cum o sa cada
    din fruntea-ti muta, zornaind pe strada,
    ca banii vechi, fiece fost sarut. "
    TYBY

    RăspundețiȘtergere