duminică, 12 decembrie 2010
PE URMA NE VEADEAM DIN CE IN CE MAI DES
"Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu - la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Virtejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
îmi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvint,
ca pe sub laba unui leu alergind.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, intr-un virtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput. "
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Daca
RăspundețiȘtergere"Daca eu sunt o inima
Tu esti focul pasiunii ce o mistuie
Daca eu sunt o lacrima
Tu esti obrazul pe care curge
Daca eu sunt pamantul
Tu esti Ploaia ce il uda
Daca eu sunt o floare
Tu esti Soarele ce o incalzeste
Daca eu sunt un copac
Tu esti Vantul ce il mangaie
Si daca eu sunt eu
Atunci situ esti in sufletul meu "
TYBY